Beagle – Un Ghid Complet Pentru Stăpâni

Beaglii sunt câini mici sau maxim medii, cu blana scurtă și netedă care vine într-o varietate de culori, inclusiv alb, negru, maro și caramel. Sunt cunoscuți pentru personalitatea lor prietenoasă și jucaușă și sunt excelenți pentru familie. Beaglii sunt câini foarte inteligenți și ușor de dresat.

Beaglii sunt originari din Anglia și au fost crescuți pentru a urmări vânatul mic, cum ar fi iepurii și vulpile. Acest lucru îi poate duce în derută dacă prind o urmă în timpul plimbărilor în aer liber, așa că proprietarii ar trebui să se asigure că patrupedul lor e în lesă, pentru a-l împiedica să se ducă prea departe. Sunt încă folosiți pentru vânătoare și astăzi, dar sunt și populari ca și câini de companie. Această rasă necesită relativ puțină întreținere și au nevoie de exerciții regulate și îngrijire periodică.

Dresajul este esențial pentru Beagli, iar inteligența lor îi ajută să învețe rapid. Cu toate acestea, pot fi și gânditori independenți și pot avea o tendință de încăpățânare, în special dacă prind o urmă intrigantă în timpul sesiunilor de antrenament. Răsplata, în special sub forma de gustări gustoase, funcționează de minune pentru încurajarea comportamentului pozitiv dorit. Natura lor prietenoasă și afectuoasă se extinde și către alte animale. Beaglii sunt buni tovarăși pentru alți câini și pisici, în special dacă sunt crescuți împreună de la o vârstă fragedă. Socializarea timpurie și experiențele pozitive cu alte animale pot îmbunătăți și mai mult dispoziția lor prietenoasă.

De unde ne luăm un Beagle?

Atunci când iei în considerare adopția unui Beagle, este recomandabil să prioritizezi adopția de la organizații de salvare sau adăposturi pentru a oferi un cămin iubitor unui câine în nevoie.

Cu toate acestea, dacă decizi să cumperi un Beagle, este crucial să alegi un crescător de încredere. Fă-ți temele si asigură-te că crescătorul respectă practici etice și prioritizează bunăstarea câinilor lor. Crescătorii de Beagle de încredere pun accent pe sănătatea și temperamentul câinilor lor, efectuează screening-uri de sănătate necesare și oferă un mediu de creștere plin de afecțiune pentru pui. Această abordare activă asigură că aduci acasă un cățeluș sănătos și fericit, în timp ce descurajează practicile de reproducere neetice.

Informații principale

  • Origine: Anglia
  • Mărime: 33-38 cm înălțime la umăr, 9-14 kg
  • Durata de Viață: 10-15 ani
  • Grupa Rasă: Hound (Vânător)
  • Temperament: Prietenos, blând, jucăuș, curios
  • Necesități de Îngrijire: Reduse; necesită periaj săptămânal
  • Probleme de Sănătate: Displazie de șold, displazie de cot, probleme oftalmologice, alergii

Beaglii sunt cunoscuți pentru strigătul lor, care este un urlet înalt pe care îl fac când sunt entuziasmați sau urmăresc o urmă. Snoopy – personajul popular de desene animate, este un Beagle. Fostul președinte Lyndon B. Johnson avea patru Beagli.


Prezentare Generală a Beaglilor

Este greu de rezistat farmecului ochilor în nuanțe de maro închis sau albastru-căprui ai Beaglilor, însoțiți de expresia lor blândă și rugătoare. Ei emană fericire, deschidere și iubire, trăsături echilibrate de natura lor de vânător, care îi face curioși, hotărâți și foarte interesați de mâncare. Deși nu sunt mari lătrători, ei au trei vocalizări distincte – un lătrat/mormăit, un urlet vânătoresc și un urlet pe jumătate, adesea folosit când detectează pradă sau decid că e timpul să trezească tot cartierul la ora 6 dimineața. Fiind câini de haită, Beaglii, în general, se înțeleg bine cu alte animale și îmbrățișează cu bucurie noi prieteni umani.

Caracteristica cea mai semnificativă a Beaglilor este natura lor de vânător și simțul mirosului. Nasul lor primează mereu, aproape de pământ, în căutare constantă de urme interesante de urmărit. Cu aproximativ 220 de milioane de receptori de miros în comparație cu aproximativ 5 milioane pe care îi avem noi, Beaglii posedă o abilitate excepțională de a detecta mirosurile. Dave Barry a numit în glumă Beaglii din familia sa: „un nas cu picioare”. Acest simț al mirosului incredibil i-a condus chiar și la utilizarea lor pe aeroporturi, unde Beaglii patrulează în zonele de ridicare a bagajelor pentru a descoperi alimente interzise. Comportamentul lor prietenos și adorabil ajută ca oamenii din aeroport să rămână calmi si relaxați , permițându-le Beaglilor să se concentreze asupra anumitor alimente, ignorând articolele care nu sunt interzise.

Adaptabilitatea Beaglilor îi face potriviți pentru viața în apartament, cu condiția să primească plimbări regulate cu lesa de mai multe ori pe zi, indiferent de vreme. Ei prosperă cu aproximativ o oră de exercițiu zilnic. Fără suficient exercițiu și atenție, pot manifesta comportamente distructive dacă sunt lăsați singuri pentru perioade îndelungate.

Bine de știut!

Poate fi dificil să dresăm Beaglii să își facă nevoile în casă. Ar putea dura până la un an pentru ca unii să devină complet învățați. Pentru a facilita procesul, se recomandă la început antrenamentul cu cușca.

Când sunt lăsați singuri pentru perioade îndelungate în casă sau în curte, Beaglii au tendința să se plictisească și pot recurge la urlat, săpat sau încercat să evadeze, căutând modalități de a se amuza.

Urlatul excesiv este principala cauză pentru care Beaglii ajung în grupurile de salvare, deoarece proprietarii sau vecinii se satură de zgomot. Este important un antrenament adecvat pentru a controla lătratul și urlatul.

Beaglii sunt expuși riscului de furt, în special pentru utilizare în laboratoarele de cercetare. Supravegheați-i întotdeauna când sunt afară și luați în considerare microciparea pentru mai multă siguranță.

Fiind câini cu un puternic simț al mirosului, Beaglii se pot rătăci dacă simt un miros interesant, deoarece nasurile lor le domină simțurile.

Cu toate că sunt iubitori și blânzi, Beaglii pot fi independenți și încăpățânați. Este recomandat un antrenament de obediență, preferabil cu hrană ca recompensă.

Beaglii au o poftă de mâncare sănătoasă și pot mânca în exces dacă li se oferă ocazia. Monitorizarea cantității de hrană, menținerea dulapurilor închise și sigilarea coșurilor de gunoi sunt esențiale pentru a preveni supralimentarea.
Datorită naturii lor prietenoase, Beaglii nu sunt potriviți ca câini de protecție sau pază. Tind să fie prietenoși cu toți cei pe care îi întâlnesc.

Învățați copiii să respecte Beaglii în timp ce mănâncă și să evite să-i provoace cu mâncare.

Istoria Beaglilor

Originea cuvântului „beagle” rămâne nesigură. Unele teorii sugerează că ar putea proveni din cuvântul francez „begueule,” însemnând gât deschis, sau din cuvântul englez vechi „beag,” însemnând mic. Altele propun că ar putea proveni din cuvântul francez „beugler,” însemnând a bârâi, sau din cuvântul german „begele,” însemnând a certa.

Istoria rasei este, de asemenea, învăluită în ambiguitate, deoarece conceptul raselor moderne nu s-a dezvoltat pe deplin până în secolul al XIX-lea. Documente antice grecești din 400 î.Hr. menționează câini asemănători cu Beaglii. Se spune că romanii au dus câini mici de vânătoare a iepurilor în Anglia și i-au încrucișat cu câini locali. Acești câini mici, posibil strămoșii Beaglilor și câinilor Foxhound, au fost introduși de William Cuceritorul în timpul cuceririi normande din 1066.

Beaglii au câștigat popularitate în istoria engleză timpurie. În timpul domniilor lui Edward al II-lea și Henric al VII-lea, erau la modă Beaglii Mănușă, despre care se spunea că sunt suficient de mici pentru a încăpea într-o mănușă. Beaglii Cântători au primit numele pentru vocile lor melodioase. Elisabeta I avea grupuri de Beagli de buzunar, înălțimea lor fiind doar de 23 de cm, descriși în picturi ca având picioare scurte și nas ascuțit. Cu toate acestea, au căzut în dizgrație din cauza lipsei de viteză.

În secolul al XVIII-lea, Foxhound-ul a luat locul Beaglilor în Anglia, pe măsură ce vânătoarea de vulpi a devenit sportul preferat. Rasa ar fi decăzut și mai mult dacă fermierii din Anglia, Irlanda și Țara Galilor, care aveau grupuri de Beagli nu i-ar mai fi folosit pentru vânătoarea de iepuri și iepurași. Aceștia au salvat continuarea speciei de Beagle.

La mijlocul secolului al XIX-lea, reverendul Phillip Honeywood a înființat un grup de Beagli în Essex, Anglia, considerați strămoșii Beaglilor moderni. Reverendul Honeywood s-a concentrat pe abilitățile de vânătoare, nu pe aspect. În același timp, crescătorii americani au importat Beagli din Anglia pentru a-și îmbunătăți aspectul propriilor câini. I-au crescut mai mici pentru vânătoarea de iepuri, ducând la rase precum Beagleul „Patch,” cunoscute pentru petele lor mari tricolore și pentru viteză.

American Kennel Club (AKC) și primul club specializat în Beagles au fost înființate în 1884. În același an, AKC a început înregistrarea Beaglilor. În 1916, membrii National Beagle Club au cumpărat teren în Virginia pentru a organiza competiții de vânătoare, care acum este locul pentru numeroase activități ale National Beagle Club.

Mărime

American Kennel Club recunoaște două varietăți de Beagles în funcție de înălțime. Varietatea de 33 de cm este rezervată pentru hounds care nu depășesc 33 de cm în înălțime la umăr, în timp ce varietatea de 38cm este pentru hounds care măsoară între 33 si 38 cm la umăr. În funcție de înălțimea lor, Beaglii pot cântări între 8 si 13 kg.

Personalitate

Beaglii prezintă o natură blândă, dulce și plină de umor care poate aduce multă veselie. Cu toate acestea, comportamentul lor necugetat poate duce uneori la momente de frustrare. Proprietarii de Beagli se găsesc adesea încercând să-și înșele companionii isteți și recurgând la recompense alimentare pentru a încuraja obediența temporară. La fel ca orice câine, socializarea timpurie este foarte importantă pentru Beagli. Expunerea lor la oameni diversi, priveliști, sunete și experiențe în timpul tinereții lor ajută la asigurarea că vor crește adulți echilibrați.

Sănătatea

Nu toți Beaglii vor dezvolta fiecare boală enumerată, dar este esențial să fii conștient de aceste condiții dacă iei în considerare această rasă.

  • Boala discului intervertebral: Măduva spinării este înconjurată de coloana vertebrală, iar între oase se află discuri intervertebrale care acționează ca amortizoare. Boala discului intervertebral apare atunci când stratul interior de gel al unui disc iese în canalul spinal și comprimă măduva spinării, putând cauza durere, paralizie și pierderea controlului intestinelor sau vezicii urinare. Opțiunile de tratament includ odihnă sau, în cazuri grave, intervenții chirurgicale.
  • Dizplazia de șold: O condiție ereditară în care osul coapsei nu se potrivește perfect în articulația șoldului, provocând durere. Radiografiile sunt cea mai sigură modalitate de a diagnostica dizplazia de șold, iar câinii afectați nu ar trebui să fie reproduceți.
  • Glaucom: O boală oculară care cauzează presiune oculară anormal de mare, ducând la pierderea vederii și orbire. Poate fi ereditară sau secundară altor factori.
  • Atrofie retiniană progresivă: O tulburare oculară degenerativă care cauzează orbirea datorită pierderii fotoreceptorilor din spatele ochiului.
  • Hipotiroidism: O tulburare a glandei tiroide tratabilă cu medicamente și dietă.
  • Luxația patelară: Rotula este dislocată, provocând claudicație și potențial artrită. Severitatea poate varia, iar pentru cazurile grave poate fi necesară intervenția chirurgicală.

Atunci când achiziționezi un cățeluș Beagle, asigură-te că crescătorul furnizează certificate de sănătate pentru ambii părinți, inclusiv teste pentru dizplazia de șold, dizplazia de cot, hipotiroidism, boala von Willebrand, trombopatie și ochi normali. Este bine să te pregătești pentru posibilele nevoi veterinare pe parcursul vieții câinelui tău, iar un plan de asigurare pentru animale de companie te poate ajuta să fii pregătit.

Ingrijirea unui Beagle

O curte cu gard este esențială pentru un câine cu miros ca Beagle. Când sunt afară, este important să îți ții Beagle-ul în lesă în zone deschise, sau închis și supravegheat. Beaglii au o tendință naturală de a se rătăci, deci este normal să încerce să scape. Pentru a te asigura că se întorc rapid dacă reușesc să iasă, asigură-te că Beagle-ul tău are un microchip și poartă etichete de identificare pe guler. Unii oameni optează pentru garduri electronice subterane, dar acestea s-ar putea să nu descurajeze alte animale să intre în curte, și un miros tentant îl poate determina pe Beagle să ignore șocul momentan.

Antrenamentul de obediență este benefic pentru toți câinii, iar Beagliirăspund cel mai bine tehnicilor de recompensare pozitivă. Ei pot deveni insensibili și nepăsători atunci când sunt tratați aspru. Majoritatea Beaglilor sunt foarte motivați de recompense, ceea ce îi face dornici să învețe și să asculte comenzile.

Beaglii adolescenți sunt plini de energie și au nevoie de ample oportunități de a o elibera. Le place să meargă la plimbare cu familia sau să alerge pe un câmp pentru a-și satisface instinctele de vânătoare (deși antrenamentul corect de rechemare este crucial înainte de activitățile fără lesă). Îi poți lua și la jogging, dar este mai bine să aștepți până când au cel puțin 18 luni pentru exerciții repetitive de genul acesta.

Pe măsură ce Beaglii maturizează, ar putea deveni mai sedentari și să se simtă bine stând în casă toată ziua. Cu toate acestea, este crucial să îi previi să devină leneși și supraponderali, deoarece sunt predispuși la obezitate. Exerciții regulate și o dietă echilibrată sunt esențiale pentru a-ți menține Beagle-ul sănătos și fericit.

Hrana pentru Beagli

Cantitatea zilnică recomandată pentru Beagli este de 3/4 până la 1.5 cupe de hrană uscată de înaltă calitate, împărțite în două mese. Cu toate acestea, cantitatea reală de hrană de care are nevoie câinele tău adult depinde de diferiți factori, cum ar fi mărimea, vârsta, construcția, metabolismul și nivelul de activitate. La fel ca oamenii, câinii sunt indivizi, iar cerințele lor alimentare variază. Câinii activi vor avea nevoie de mai multă hrană decât cei sedentari. Calitatea hranei pentru câini contează și ea; hrana de calitate mai bună oferă mai mulți nutrienți, așa că s-ar putea să trebuiască să îi dai câinelui tău mai puțină mâncare.

Beaglilor li se atribuie o reputație de hoți de mâncare și pot jefui cu ușurință dulapurile sau gunoiul tău dacă li se oferă ocazia. Ei au apetituri nesățioase și vor mânca până se satură. Pentru a-ți menține câinele la o greutate sănătoasă, măsoară-i hrana și dă-i de mâncare de două ori pe zi în loc să lași mâncare tot timpul. Dacă nu ești sigur de greutatea lui, poți efectua testul vizual și testul tactil. Privind în jos la Beagle-ul tău, ar trebui să vezi o talie. Așază-ți mâinile pe spatele lui cu degetele de la mână întinse de-a lungul coloanei vertebrale și degetele îndreptate în jos – ar trebui să poți simți, dar nu să vezi, coastele fără să apesi tare. Dacă nu poți simți ușor coastele, câinele tău ar putea avea nevoie de mai puțină mâncare și mai multă mișcare. Recompensele ar trebui, de asemenea, să fie oferite cu măsură; recompensele mici pentru antrenament funcționează la fel de bine ca biscuiții mari.

Culoarea Blănii și Îngrijirea Beaglilor

Conform standardului rasei, Beaglii pot avea „orice culoare de vânătoare”. Cu toate acestea, cea mai comună culoare pentru Beagles este tricolor, cu o arie neagră pe spate, picioare albe, piept și burtă albe, vârful cozii alb și marcaje maro pe cap și în jurul ariei negre. O altă combinație de culori populară este roșu și alb, prezentând un model irlandez de pete pe față, gât, picioare și vârful cozii. Indiferent de culoare, majoritatea Beaglilor au vârful cozii alb pentru a-i face vizibili în timpul vânătorii în iarbă înaltă.

Beagles au un strat dublu neted și dens care rezistă la ploaie. Pentru a-și menține sănătatea blănii, se recomandă să-i periati cel puțin o dată pe săptămână folosind o perie cu peri medii sau o mănușă specială pentru periatul câinilor. Acest lucru ajută la desprinderea și îndepărtarea părului mort și promovează creșterea părului nou. Deși Beaglii năpârlesc, părul lor scurt face acest lucru mai puțin vizibil. Blana lor poate deveni mai groasă în timpul iernii, ceea ce duce la o năpârlire mai accentuată în primăvară. Beaglii sunt în general câini curați, dar pot să se răsfețe uneori cu un scăldat în ceva neplăcut. Deoarece au urechi căzute, urechile lor necesită o atenție specială pentru a evita infecțiile. Verificați-le regulat urechile pentru semne de infecție sau depunere de ceară și nu permiteți niciodată apei sau uleiurilor să intre în urechile lor.

Îngrijirea dentară corespunzătoare este crucială pentru Beagli. Periați-le dinții cel puțin de două sau trei ori pe săptămână pentru a preveni acumularea de tartru și a menține o igienă orală bună. Perierea zilnică este chiar mai bună pentru a preveni afecțiunile gingiilor și respirația urât mirositoare. Tăierea regulată a unghiilor este esențială pentru a preveni ruperi dureroase și alte probleme. Dacă nu aveți experiență în tăierea unghiilor, căutați sfaturi de la un veterinar sau un groomer.

Introduceți câinele în rutina de îngrijire și examinare încă de la o vârstă fragedă. Manipulați-le labele picioarelor frecvent pentru a se obișnui cu senzația și inspectați-le gura în mod regulat. Experiențe pozitive în timpul periajului cu laude și recompense vor face examenele veterinare și celelalte manipulări mai ușoare în viața adultă. În timpul periajului, verificați, de asemenea, dacă există răni, erupții cutanate sau semne de infecție pe pielea lor, nas, gură și ochi, precum și pe picioarele lor. Efectuarea unei examinări săptămânale atente vă va ajuta să identificați potențiale probleme de sănătate în stadii incipiente.

Beaglii cu Copiii si alte Animale

Beaglii dezvoltă legături puternice cu toată familia, în special cu copiii. Cu toate acestea, datorită naturii lor jucăușe, pot fi uneori plini de energie în timpul joacei. Socializarea și supravegherea corespunzătoare sunt esențiale, în special când interacționează cu copii foarte mici. Beaglii pot prezenta un comportament de „mușcat” și pot lua obiecte, inclusiv mâini, în gură în timpul jocului. De obicei, acest lucru se face în spirit de distracție, dar pot fi antrenați să nu facă acest lucru. La fel ca în cazul oricărei rase de câini, este important să învățați copiii cum să se apropie de câini și să interacționeze cu aceștia și să supravegheați întotdeauna interacțiunile lor.

Copiii ar trebui să învețe să nu deranjeze un câine în timp ce mănâncă sau doarme și să evite să încerce să îi ia mâncarea. Sub nicio circumstanță, un câine, oricât de prietenos ar fi, nu ar trebui să fie lăsat singur cu un copil fără supravegherea unui adult. Beaglii au o moștenire de câini de haită, ceea ce îi face animale sociabile care prosperă în compania altora. Nu le place să fie lăsați singuri pentru perioade lungi. Pentru a le satisface nevoia de companie, ar putea fi benefic să aibă un alt câine sau chiar o pisică ca tovarăș de joacă pentru bunăstarea lor.

Scroll to Top