Bichonul Havanez - Un ghid complet pentru noii stăpâni

Bichonul Havanezul este o rasă de câine de talie mică originară din Cuba, cu o față rotundă, urechi căzute și păr lung, fie buclat, fie drept. Acești câini au personalități prietenoase, afectuoase și jucăușe. Sunt foarte inteligenți, ușor de antrenat și au o tendință redusă de vânătoare.

Câinii Havanezi au origini în Cuba cu secole în urmă. Colonizatorii spanioli au adus rasa Bichon Tenerife în Cuba în secolul al XVI-lea, iar Havanezul se crede că a evoluat din această rasă. Au devenit rapid animale de companie populare în rândul elitei cubaneze și erau adesea oferiți cadou marilor personalități în vizită. Această rasă rămâne Câinele Național al Cubei.

Informații rapide

Havanezul Silver Sable este o variație rară de culoare a rasei Havaneze. Acești câini au un blană lungă și catifelată care este în mare parte albă, cu vârfuri negre sau maro închis. Vârfurile pot fi foarte marcate, iar blana principala poate fi de culoare auriu, roșie, căprioară, ciocolată sau argint. Este o variație de culoare relativ nouă și încă nu este recunoscută de toate cluburile de rasă. Cu toate acestea, devine din ce în ce mai populară printre iubitorii de Havanezi.

Puii de Havanezi pot fi destul de scumpi, costând între 600 și 1.800 de dolari. Dacă aveți posibilitatea, vă rugăm să optați pentru adoptare în schimb.

Origine: Cuba
Mărime: Mică
Grup de Rasă: Grupa de Jucărie
Durata de Viață: 14-16 ani
Blană: Blană lungă, catifelată și moale
Personalitate: Jucăușă, afectuoasă, inteligentă și prietenoasă
Necesități de Exercițiu: Cerințe moderate de exercițiu; plimbări zilnice și timp de joacă
Antrenament: Răspunde bine la recompensele pozitive și la metodele blânde de antrenament; poate fi uneori încăpățânat
Îngrijire: Este necesară perierea regulată și uneori grooming profesional.
Sănătate: Rasa în general este sănătoasă, dar poate fi predispusă la anumite afecțiuni genetice precum displazia de șold, cataracta și probleme cardiace. Jucătoarea de tenis Venus Williams are un Havanez numit „Harry”. Havapoo este o rasă hibridă care constă într-o încrucișare între un Havanez și un Pudel Toy sau Miniature.

Prezentare generală – Bichon Havanez

Havanezul își răsfață personalitatea afectuoasă cu toată lumea, inclusiv cu străinii, copiii, ceilalți câini și chiar pisicile. Dar familia lui primește cea mai mare parte a dragostei; dată alegerea, el va rămâne lipit de stăpânul lui. Partea potențial negativă a acestei devotări este că atunci când este lăsat singur, Havanezul poate deveni anxios.

Acesta este cu siguranță un câine de casă, și un Havanez care este lăsat în curte sau oriunde departe de familia lui nu este un câine fericit. Personalitatea lui „Scai” nu este surprinzătoare, având în vedere că a fost creat pentru a ține companie familiilor bogate de pe insula nativă Cuba. Între timp, Havanezul a dovedit că este bun pentru mult mai mult decât a încălzi genunchii.

Câinii Havanezi sunt destul de dornici să învețe și pot fi instruiți cu ușurință. Ei au lucrat ca și câini de terapie și asistență, au depistat mucegai și termite, și au arătat antrenamentele lor comice ca și câini de spectacol. De asemenea, au o cantitate surprinzătoare de energie pentru dimensiunea lor, și pentru familia interesată să concureze, Havanezul va aborda cu plăcere sporturi precum agilitatea, freestyle, obediența și fugitul după minge.

Așa cum se întâmplă cu mulți câini mici, este obișnuit ca stăpânii adoratori să îi răsfețe prea mult pe Havanezi. Probabil vor regreta acest lucru – obiceiuri proaste, precum mâncatul doar de mâncare pentru oameni, pot apărea foarte repede. Această rasă are caracter de artist înșelător, și s-ar putea să descoperiți că Havanezul vostru vă antrenează pe voi, mai degrabă decât invers. În ciuda caracterului lui, sau poate chiar datorită acestuia, Havanezul este un animal de companie minunat și versatil.

Aspecte Remarcabile ale Havanezului

Prietenos și afectuos:
Havanezii sunt cunoscuți pentru faptul că sunt câini foarte prietenoși și afectuoși. Iubesc să fie în preajma oamenilor și sunt mari tovarăși pentru familiile cu copii.

Inteligenți și ușor de antrenat:
Havanezii sunt, de asemenea, foarte inteligenți și ușor de antrenat. Sunt dornici să-și satisfacă stăpânii și le place să învețe trucuri noi.

Blană ușor de întreținut:
Havanezul are o blană lungă și catifelată care necesită periere regulată. Cu toate acestea, blana poate fi tunsă sau tăiată pentru a o face mai ușor de întreținut.

Adaptați:
Havanezii sunt câini foarte adaptați și pot trăi în apartamente sau case cu curți mici. Sunt potriviți și pentru persoane active sau mai puțin active.

Buni cu copiii și alte animale de companie:
Havanezii se înțeleg bine cu copiii și alte animale de companie. Sunt blânzi și jucauși și sunt excelenți câini de familie.

Durată de viață lungă:
Havanezii au o durată de viață medie de 14 până la 16 ani. Acest lucru înseamnă că pot fi o companie pe termen lung pentru stăpânii lor.

În ansamblu, Havanezul este o rasă minunată de câine care aduce o mare valoare adăugată oricărei familii. Sunt tovarăși iubitori, jucauși și inteligenți care vor aduce ani de bucurie stăpânilor lor.

Istoria Bichonului Havanez

După ce Columb a revendicat Cuba pentru Spania în 1492, coloniștii spanioli au început să sosească pe insulă. Cu ei au venit câinii lor de companie mici – strămoșii care acum fac parte din familia de câini Bichon. Acești câini s-au încrucișat și, izolați de alți câini din cauza vieții insulare și ulterior a restricțiilor comerciale impuse Cubei de către Spania, au început să se dezvolte în Havanezii pe care îi cunoaștem astăzi.

Blana lor distinctivă era groasă și catifelată, ceea ce i-a ajutat să se protejeze de soarele tropical (blana este ca o flosă de mătase brută, abundentă, dar extrem de ușoară și moale și izolează împotriva razelor tropicale într-un mod asemănător cu cum sari-urile de mătase protejează femeile din India). La începutul anilor 1800, Havanezii apăreau in mare parte in casele multor membri ai familiilor aristocratice din Cuba.

Călătorii europeni care s-au îndrăgostit de rasă au adus câinii înapoi în Anglia, Spania și Franța. Rasa a devenit la modă în Europa la mijlocul secolului al XIX-lea, iar regina Victoria și Charles Dickens erau printre fanii săi bine cunoscuți la acea vreme. Ca majoritatea tendințelor de rasă, aceasta a dispărut la un moment dat. La un moment dat, Havanezii au fost aproape de dispariție, chiar și în Cuba lor nativă. Cu toate acestea, câteva familii cubaneze au continuat să crească și să păstreze câinii, iar odată cu Revoluția Cubaneză din 1959, 11 Havanezi au fost aduși în SUA în brațele proprietarilor lor.

Acești refugiați canini sunt strămoșii majorității Havanezilor de afară din Cuba astăzi. Renașterea rasei a început în anii 1970, când un cuplu american care creștea câini a găsit câțiva urmași ai celor 11 câini care au fost aduși din Cuba. Fermecați de inteligența și natura lor afectuoasă, au început să caute alți Havanezi și să lucreze pentru a restabili rasa. Deoarece majoritatea Havanezilor din afara Cubei de astăzi, își pot urmări ascendența până la doar 11 câini, crescătorii lucrează pentru a lărgi grupele genetice ale Havanezilor crescuți în America. American Kennel Club a recunoscut oficial rasa în 1995.

Caracteristici fizice si comportament

Mărimea Havanezului

Masculii și femelele au o înălțime cuprinsă între 21,6 și 29,2 centimetri și o greutate cuprinsă între 3,2 și 5,9 kilograme.

Personalitatea Havanezului

Havanezul este o rasă blândă și afectuoasă care prosperă în compania umană. Havanezul vostru vă va urma adesea din cameră în cameră pe parcursul zilei, și poate deveni foarte anxios când este lăsat singur. Este, de asemenea, inteligent și se va bucura să vă facă să râdeți cu farsele sale amuzante sau pur și simplu stând în poala voastră și privind lumea.

Temperamentul este afectat de mai mulți factori, inclusiv ereditatea, antrenamentul și socializarea. Puii cu temperament plăcut sunt curioși și jucăuși, dornici să se apropie de oameni și să fie ținuți de aceștia. Alegeți un cățeluș cu temperament mediu, nu pe cel care se bate cu ceilalți din cuib sau pe cel care stă ascuns în colț. Întotdeauna întâlniți cel puțin unul dintre părinți – de obicei, mama este cea care este disponibilă – pentru a vă asigura că au temperament plăcut cu care vă simțiți confortabil.

Întâlnirea fraților sau altor rude ale părinților este, de asemenea, utilă pentru evaluarea modului în care un cățeluș va fi când va crește. La fel ca și în cazul oricărui câine, Havanezul are nevoie de socializare timpurie – expunere la multe persoane diferite, priveliști, sunete și experiențe – când sunt tineri. Socializarea ajută la asigurarea faptului că Havanezul va crește să fie un câine cu personalitate echilbrată.

Înscrierea lui într-o clasă de grădiniță pentru cățeluși este un început excelent. Invitarea vizitatorilor în mod regulat și ducerea lui în parcuri aglomerate, magazine care permit câinilor și plimbări relaxate pentru a cunoaște vecinii îl vor ajuta și el să-și poleiască abilitățile sociale.

Sănătatea Havanezului

Havanezii sunt în general sănătoși, dar, ca toate rasele, sunt predispuși la anumite afecțiuni de sănătate. Nu toți Havanezii vor dezvolta una sau mai multe dintre aceste boli, dar este important să fiți conștienți de ele dacă luați în considerare această rasă. Dacă cumpărați un pui, găsiți un crescător bun care vă va arăta documentația medicală pentru ambii părinți ai puilor.

Iată o listă a posibilelor afecțiuni de care poate fi afectat un Havanez:

Displazia de Șold: Displazia de șold este o boală degenerativă în care articulația șoldului se slăbește din cauza dezvoltării anormale. Această boală se găsește în multe rase de câini. Deși este o boală genetică pentru care crescătorii fac screening, poate apărea la un cățel născut din părinți fără această boală. Tratamentele includ medicamente, pierderea în greutate dacă câinele este supraponderal, suplimente nutriționale și uneori intervenții chirurgicale.
Displazia de Cot: Displazia de cot este asemănătoare cu displazia de șold; este o boală degenerativă care afectează articulația cotului. Se crede că este cauzată de creșterea și dezvoltarea anormală, ceea ce duce la deformarea și slăbirea articulației. Boala variază în severitate; unii câini dezvoltă doar o ușoară rigiditate, alții devin șchiopi. Tratamentul implică chirurgie, gestionarea greutății și medicamente.
Condrodisplazia: Aceasta este o tulburare genetică care este adesea greșit etichetată ca „nanism”. Câinii afectați au membre anormal de scurte pentru rasă. Aceasta poate varia în severitate, de la aproape normal la paralizantă. În cazurile mai puțin severe, câinii pot trăi vieți normale și sănătoase, dar niciun câine cu această tulburare nu ar trebui să fie folosit în reproducție.
Boala Legg-Perthes: Boala Legg-Perthes determină deformarea articulației șoldului. Ea începe cu o scădere a aportului de sânge la capul femurului, până când osul moare, se prăbușește și devine deformat. Rezultatul este artrita sau inflamația articulației șoldului. Nu este clar ce cauzează boala Legg-Perthes, dar aceasta poate fi moștenită sau legată de leziuni. Tratamentul include odihnă, terapie fizică și eliminarea chirurgicală a capului și gâtului femural deformat. Câinii se recuperează de obicei bine după intervenție și mulți suferă doar de o șchiopătare minoră, în special în timpul schimbărilor de vreme.
Cataracta: Cataracta este opacitatea lentilei ochiului, care duce la pierderea vederii. Ochii afectați au o aparență încețoșată. Este o boală moștenită și, de obicei, apare la bătrânețe, dar poate apărea la orice vârstă. Cataracta se tratează prin intervenție chirurgicală.
Surditate: Surditatea provoacă multe provocări atât pentru câine, cât și pentru proprietar. Unele forme de surditate și pierdere a auzului pot fi tratate cu medicamente și intervenții chirurgicale, dar surditatea nu poate fi, de obicei, vindecată. Este necesară răbdare și timp pentru un câine surd, iar pe piață există multe produse, cum ar fi gulerul cu vibrații, pentru a vă ușura viața amândurora.
Luxația Patelară: Cunoscută și sub numele de „genunchi trucat”, luxația patelară este o problemă obișnuită la câinii mici. Ea apare atunci când patela, care are trei părți – femurul (osul coapsei), patela (capul genunchiului) și tibia (mușchiul vițelului) – nu este aliniată corect. Aceasta cauzează șchiopătare sau un mers anormal. Tratamentul pentru luxația patelară este, de obicei, chirurgical.
Shuntul Portosistemic: Un shunt portosistemic este un flux de sânge anormal în care sângele din tractul digestiv ocolește ficatul și ajunge direct în circulația venoasă sistemică. Atunci când acest lucru se întâmplă, toxinele care sunt, de obicei, eliminate de ficat, sunt circulate prin corp, ducând la alte boli, cum ar fi encefalopatia hepatică. Shunturile portosistemice apar de obicei în legătură cu o altă boală și simptomele includ dezechilibru, pierderea poftei de mâncare, letargie, orbire, depresie, slăbiciune, convulsii, desorientare și comă. O schimbare în dietă și o intervenție chirurgicală pot ajuta la tratamentul problemei.
Murmurul Cardiac: Un deranj al fluxului sanguin este cauza murmururilor cardiace. Există cinci grade de murmururi cardiace; ele sunt evaluate în funcție de cât de audibil este murmurul. Murmururile cardiace sunt un indicator al bolii; tratamentul este necesar, acesta putând include medicamente, dietă specială și restricții de exerciții.
Insuficiența Valvei Mitrale: Insuficiența valvei mitrale este mai des văzută la câinii mai în vârstă când valva mitrală, care se găsește între atriul stâng și ventricul, începe să cedeze. Atunci când acest lucru se întâmplă, valva mitrală nu mai previne fluxul de sânge în atriuul stâng. Aceasta poate duce la insuficiență cardiacă. Simptomele includ hipertensiune arterială, lichid în plămâni și o scădere a puterii mușchiului inimii. Tratamentul include medicamente, schimbarea dietei și restricții de exerciții.

Îngrijirea Bichonului Havanez

Deși Havanezul este o rasă mică, el are o cantitate considerabilă de energie de consumat. O plimbare lungă sau un joc activ de aruncat zilnic îl va face fericit. Havanezii se descurcă bine în diferite tipuri de locuințe, de la apartamente la case mari cu curți – atâta timp cât este ținut in interior. Această rasă nu este potrivită pentru viața în curte.

El este cel mai fericit atunci când este cu familia sa. Deși nu sunt excesiv de lătrători, latră la cei care trec pe lângă casă, deci dacă locuința dvs. are restricții privind zgomotul, aceasta poate să nu fie rasa potrivită pentru dvs. Dornicia sa de a satisface dorințele stăpânilor îl face pe Havanez destul de ușor de antrenat în majoritatea cazurilor. Este recomandată o pregătire de bază, începând cu cursuri pentru căței.

Cu toate acestea, învățarea curățeniei poate fi particular de provocatoare pentru un Havanez, așa că va trebui să aveți răbdare specială în timpul acestui proces.

Veți reuși, dar antrenarea cu cușcă este obligatorie. Anxietatea de separație poate fi o problemă gravă pentru Havanez și proprietarul său. Cel mai bun mod de a gestiona această problemă este să o evitați în totalitate. Nu lăsați câinele singur pentru perioade lungi de timp și, atunci când plecați, puneți-l într-o cușcă cu multe jucării rezistente pentru a-l ține ocupat. Deși este mic și pufos, un Havanez nu este o jucărie. Ca toate rasele, el trebuie să învețe reguli bune pentru câini. Nu-l răsfățați cu resturi de masă sau să-l purtați tot timpul in brațe, altfel se va îngrășa sau va deveni excesiv de posesiv față de dvs.

Hrănirea Bichonului Havanez

Cantitatea zilnică recomandată: 1/2 până la 1 ceașcă de hrană uscată de înaltă calitate pe zi, împărțită în două mese.
NOTĂ: Cantitatea de mâncare pe care o consumă câinele dumneavoastră adult depinde de mărimea lui, vârstă, construcție, metabolism și nivel de activitate. Câinii diferă între ei chiar dacă sunt din aceeași specie, la fel ca oamenii, și nu au toți nevoie de aceeași cantitate de mâncare. Este aproape inutil să spunem că un câine foarte activ va avea nevoie de mai multă hrană decât un câine leneș.

Calitatea hranei pentru câini pe care o cumpărați, face, de asemenea, o diferență – cu cât hrana pentru câini este mai bună, cu atât va fi mai hrănitoare pentru câinele dumneavoastră și cu atât mai puțină cantitate va fi nevoie în castronul câinelui dumneavoastră. Mențineți Havanezul în formă bună măsurând hrana lui și hrănindu-l de două ori pe zi, în loc să lăsați mâncarea tot timpul în castron.

Dacă nu sunteți sigur dacă este supraponderal, faceți testul privirii și testul de atingere. Mai întâi, priviți-l de sus. Ar trebui să puteți vedea o talie. Apoi, puneți mâinile pe spatele lui, cu degetele întinse în jos pe partea de sus a spatelui, cu degetele întinse în jos. Ar trebui să puteți simți, dar nu și să vedeți coastele lui fără să apăsați tare. Dacă nu puteți, el are nevoie de mai puțină hrană și mai mult exercițiu.

Îngrijirea blănii, unghiilor și dinților Havanezului

Blana Havanezului este groasă, dar mătăsoasă, moale și ușoară, și nu cade ușor. Blana este lungă și variază de la dreaptă la creață, deși cea ondulată este considerată ideală în ringul de expoziții. Ea vine în alb, negru, negru și maro, sable, gri și multe alte culori și modele.

Mulți proprietari tund blana Havanezului scurt pentru a o face mai ușor de întreținut. Dar dacă prezentați Havanezul la expoziții – sau doar doriți să arate ca și cum ați face-o – trebuie să-l țineți lung și să vă așteptați să faceți multă îngrijire. Când blana este păstrată lungă, aceasta necesită periere zilnică pentru a preveni formarea de noduri și băi frecvente pentru a o menține curată. În general, este înțelept să legați părul de deasupra ochilor pentru a preveni iritațiile – și pentru că arată drăguț.

Cu excepția cazului în care sunteți foarte motivați și pricepuți, probabil că vă descurcați mai bine cu un frizer canin profesionist. Proprietarii pot învăța să își tundă câinii, dar este nevoie de o persoană dedicată pentru a menține blana acestei rase în stare bună.

Lacrimile excesive și petele rezultate din ele sunt comune în rasa Havanezului. Luați în considerare faptul că lacrimile în exces pot semnala o problemă la nivelul ochiului și ar trebui să fie verificate de un medic veterinar. Cu toate acestea, majoritatea petelor nu sunt grave, iar cauza este necunoscută. Puteți îmbunătăți aspectul petelor menținând blana din jurul ochilor curată (ștergeți zilnic cu o cârpă umedă). Pe piață există produse de înălbire făcute special pentru înălbirea petelor, pe care unii proprietari le găsesc utile. Periați dinții Havanezului cel puțin de două sau trei ori pe săptămână pentru a îndepărta tartrul și bacteriile care se ascund în el. Perierea zilnică este chiar mai bună dacă doriți să preveniți bolile gingiilor și respirația urâtă.

Tăiați unghiile o dată sau de două ori pe lună dacă câinele dvs. nu le uzează natural. Dacă le auziți trosnind pe podea, sunt prea lungi. Unghiile scurte, tăiate cu grijă mențin picioarele în stare bună și vă protejează picioarele de zgârieturi atunci când Havanezul vostru sare cu entuziasm să vă întâmpine. Obișnuiți-vă Havanezul să fie periat și examinat atunci când este pui.

Manipulați-i labele frecvent – câinii sunt sensibili la picioarele lor – și verificați în gură și urechi. Faceți din îngrijire o experiență pozitivă, plină de laude și recompense, și veți pune bazele unor examenele veterinare ușoare și a altor manipulări atunci când devine adult. Pe măsură ce îl îngrijiți, verificați dacă există răni, erupții cutanate sau semne de infecție, cum ar fi roșeață, sensibilitate sau inflamație pe piele, în urechi, nas, gură și ochi, precum și pe picioare. O examinare săptămânală atentă vă va ajuta să depistați potențiale probleme de sănătate în stadii incipiente.

Bichonul Havanez cu copiii sau animale de companie străine

Havanezul este un excelent câine de familie care este afectuos cu toată lumea, inclusiv cu copiii de toate vârstele și cu alți câini și animale de companie. Dar, deoarece este atât de mic, ar putea fi ușor rănit accidental, așa că este deosebit de important să învățați copiii cum să trateze câinele.

Ar trebui întotdeauna să învățați copiii cum să se apropie și să atingă câinii și să supravegheați întotdeauna orice interacțiuni între câini și copii mici pentru a preveni mușcături sau trăgând de urechi sau coadă din partea oricăreia dintre părți. Învățați copilul să nu se apropie niciodată de un câine când acesta mănâncă sau doarme sau să încerce să-i ia mâncarea. Niciun câine, indiferent cât de prietenos, nu ar trebui niciodată lăsat nesupravegheat cu un copil.

De unde luăm un Bichon Havanez?

Oranizații de adopție sau foster

Adesea, câinii sunt achiziționați fără o înțelegere clară a ceea ce presupune să deții unul. Există mulți Bichoni Havanese care au nevoie de adopție sau plasament temporar. Există numeroase organizații de salvare care nu au fost enumerate aici.
Uite aici o listă cu câteva site-uri pentru adopție:

Crescători de câini pentru Bichon Havanez

Găsirea unui crescător de câini cu reputație bună este una dintre cele mai importante decizii pe care le vei lua atunci când aduci un câine nou în viața ta. Crescătorii de încredere sunt dedicați reproducției de pui sănătoși, bine socializați, care vor deveni mari companioni. Aceștia își evaluează exemplarele de reproducție pentru probleme de sănătate, socializează puii de la o vârstă fragedă și îți oferă suport pe termen lung.

Pe de altă parte, crescătorii amatori sunt mai interesați să obțină profit decât să producă câini sănătoși și bine adaptați. Este posibil să nu evalueze exemplarele de reproducție pentru probleme de sănătate și să nu socializeze corespunzător puii. Ca rezultat, puii proveniți de la crescătorii amatori sunt mai predispuși să aibă atât probleme de sănătate, cât și comportamentale.